E trecut de trei noaptea;
eu mă uit la ea, iar ea se uită la mine...;
De 54 de ore, ochii refuză să se închidă;
cifrele par clare, precise, dar ceva nu iese...;
o luăm de la căpăt, odată, de două ori,
şi tot aşa vreme de alte 40 de minute...
Mi-a ieşit pe cod, am găsit eroarea...
Să nu uiţi să aprinzi o lumânare pentru sufletul meu;
mă cheamă Ioana...
..nu o să uit...
RăspundețiȘtergereIoana-favoare cu transfer de multumire
RăspundețiȘtergeretine poate cat o lumanare a sufletului meu
RăspundețiȘtergereUn gest atat de mic, peste care am trecut de multe ori fara sa-i caut rostul , dar simtindu-l undeva in fiinta, lumina din lumanarea de ceara curata, atat pentru sufletlele plecate la Domnul , cat si pentru cele in viata pe pamant, departe de ,,acasa`` acolo unde Dommnul ne asteapta pe toti.
RăspundețiȘtergereCalea e luminata ,rugaciunile si mica jertfa pe care reprezinta o lumanare aprinsa pentru un suflet nu aduc decat bucurie acolo...acasa la Domnul (unde nu este durere, nici intristare, nici suspin``)
Dumnezeu sa o pomeneasca pe Ioana!
RăspundețiȘtergerePentru atatea ore, chiar merita.
RăspundețiȘtergereLumina si rugaciune...Cu totii avem nevoie...
RăspundețiȘtergere