luni, 31 ianuarie 2011

Dor de ducă...




   
Ennio...

Fără oameni,
istoriile nu se pot lungi la infinit...
pierzându-se pe coclauri
şi în cuiele odihnite-n ţiglele roşii...




12 comentarii:

  1. Fara oameni...nu e nimic si totusi e!

    RăspundețiȘtergere
  2. fara oameni n-ar exista cuie si tigle si nici rosii/rosu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Imaginea m-a dus cu gândul la piramide..:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie imi plac tiglele rosii si chiar si cuiele din ele. Dar ador istoria si vreau sa fie oameni care s-o populeze.

    RăspundețiȘtergere
  5. oamenii vin si pleaca, asta e si cultul istoriei, aparitia si disparitia, cum spunea si Tutea...si-acum cuiele nu reusesc sa-i mai tintuiasca de-un loc...

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Dreamer: şi enumerarea unde-i?
    @ Ellenaa: dar fără albine? :)
    @ Septembrie: dacă te grăbeşti să arunci piatra în direcţia bună ai să prinzi meeting-ul de mâine
    @ Smalldot: ar fi mai animat...
    @ QED: cuiele alea sunt anormale...
    @ Erys: unii mai repede, alţii mai încet...

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Iulia: setări / ştergeţi blog-ul... = Dor de ducă...

    RăspundețiȘtergere
  8. Dar cu unii oameni... Ce istorie se poate scrie!

    RăspundețiȘtergere