marți, 19 octombrie 2010

Saşa




Fata este alintată ca o rusoaică deşi are nume românesc...
Şi, de la câte nume ruseşti am în cap,
în loc să o strig Saşa i-am spus Mişa...

10 comentarii:

  1. @ Septembrie: am şi glumit despre inadvertenţă...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce chip luminos....Cum captezi tu esenta, intotdeauna...

    RăspundețiȘtergere
  3. ... ochii de pe partea cealaltă a geamului...? Frumoşi şi atât de melancolici... (incredibil, deşi sunt verzi şi te-ai aştepta să taie, să arunce venin...) Încă o fată frumoasă (româncă, rusoaică, ce-o fi!) cred că asculta aceeaşi piesă muzicală)
    Felicitări! O nouă piesă în Galeria Frumuseţii feminine!

    RăspundețiȘtergere
  4. ...Sasa...Misa...isi pierd rezonanta in fata ...evidentei...atat de senina si frumoasa...

    RăspundețiȘtergere
  5. ... iar ea ţi-a răspuns, probabil. De când nu i s-o fi mai spus nici măcar Sa-şa, cu cât drag o fi răspuns la Mi-şa!
    Cu atâtea focuri încrucişate, ploaie, ceaţă, oglinzi sparte, toamnă neînţeleasă ... era de aşteptat o criză de identitate! De iei în calcul şi ... efectul de bumerang, ajungi de te uiţi pe monitor, te uiţi în oglindă, şi nu mai ştii pe cine vezi (pe cel ce eşti, sau doar ceea ce cu a ta/sa minte poţi să încropeşti!). Dacă te mai uiţi şi-n cioburi de oglinzi, efectu-i ga-ran-tat!
    Dacă ţi-a răspuns la Mişa, spunei tot aşa, îi va face, cu siguranţă, plăcere!

    RăspundețiȘtergere
  6. ... scuze... am ... servit , înaintea mesei de prânz, un ... "aperitiv" (lipseşte cratima de la "spune-i"... imaginează-ţi-o, te rog!)

    RăspundețiȘtergere