duminică, 5 septembrie 2010

Frecvenţa





Pe o frecvenţă la care nu mă obosesc să văd ce post îi,
dar la care îi pozitiv că nu-s reclame şi nici vorbărie,
cântă Hara...
Dar las fierul, cu tot cu post, că peisajul merită ceva mai multă atenţie...
Sus, la copac, nu s-a rătăcit niciun cioban, iarba nefiind călcată în picioare...
Diogene s-a dus de mult, ca şi meşterii care reparau butoaie...
Apropos de meşterii care reparau butoaie:
nu era vară la munte, prin august, în care să nu-i văd cu o desagă în spate,
mergând agale şi strigând la intervale regulate de timp:
Reparăăăăăăăm butoooaieeeeeeeeee!
Era un sunet de oameni necăjiţi, plecaţi de acasă să mai facă un ban...,
odată pe an, înainte de culesul viilor...


11 comentarii:

  1. pare ireala fotografia asta....incredibil cum sunt delimitate culorile....si butoiasul ala care seamana mai mult cu o ciutura....

    RăspundețiȘtergere
  2. fotografia e superba...da' imaginatia nu-mi da pace...butoiul vine de pe deal...cred ca era cineva in butoi...in filme am vazut ca se impachetau in covoare...da' la noi nu prea se mai poarta...da, cineva a ucis apa de ploaie...

    RăspundețiȘtergere
  3. Si copacul ala sta singur pe deal...Si Hara canta fantastic...si unguroiaca...si iar galbenul ala

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu zic ca butoiul il ameninta pe don' copac: daca nu esti cuminte, te taie oamenii si te fac butoi!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. ...copacul a devenit element de recurenta si..lait-motiv:))...cat despre butoi...vita simplex:))...

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca Diogene s-ar fi ascuns in acel butoi...pierdea frumosul peisaj. Hara canta si pentru splendidul copac... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumoasa tare imaginea! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere